Baza legala : OMFP 3055/2008; Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal art.11 alin(2);
Pornind de la intrebarea daca se incalca vreo prevedere a Codului fiscal in situatia in care o persoana juridica acorda un imprumut fara dobanda unei persoane afiliate, voi prezenta in cele ce urmeaza aspectul tratamentului sub aspect contabil, expus in raspunsul dat de ANAF la aceasta intrebare, speta fiind publicata pe pagina de internet a institutie la data de 01.04.2013.
Din punct de vedere contabil, definitia imobilizarilor financiare din Ordinul nr. 3055/2009 pentru aprobarea Reglementarilor contabile conforme cu Directivele Europene, mentioneaza ca in cadrul imobilizarilor financiare se cuprind:
• actiunile detinute la entitatile afiliate;
• imprumuturile acordate entitatilor afiliate;
• interesele de participare;
• imprumuturile acordate entitatilor de care compania este legata in virtutea intereselor de participare;
• alte investitii detinute ca imobilizari, alte imprumuturi.
De asemenea, Ordinul prevede ca in conturile de creante imobilizate, reprezentand imprumuturi acordate, se inregistreaza sumele acordate tertilor in baza unor contracte pentru care firma percepe dobanzi, potrivit legii.
Mai mult, planul de conturi aplicabil societatilor comerciale include:
• contul 267 “Creante imobilizate” cu ajutorul caruia se tine evidenta creantelor imobilizate sub forma imprumuturilor acordate pe termen lung altor entitati, precum si a altor creante imobilizate, cum sunt depozite, garantii si cautiuni depuse de entitate la terti;
• de asemenea, acelasi plan contabil include si contul 451 “Decontari intre entitatile afiliate” cu ajutorul caruia se tine evidenta operatiilor intre entitatile afiliate. in debitul contului se inregistreaza, printre altele, si: sumele virate altor entitati afiliate (512); dobanzile cuvenite aferente imprumuturilor acordate entitatilor afiliate (766);
Prin urmare, reglementarile contabile aplicabile societatilor comerciale prevad:
– modul de recunoastere si contabilizare a tranzactiilor de tipul celor analizate;
– acordarea de catre o societate comerciala a unui imprumut fie unei persoane din grup, fie unei terte persoane.
Precizam ca OMFP 3055/2008 se aplica societatilor comerciale, insitutiilor financiare bancare, precum si institutiilor financiare nebancare, pentru acestea aplicandu-se alte reglementari contabile.
In concluzie, din punct de vedere contabil nu exista nici o restrictie pentru acordarea de imprumuturi.
Pe de alta parte :
-din punct de vedere fiscal, acordarea de imprumuturi fara dobanda nu va putea fi calificata ca un act juridic cu titlu gratuit, intrucat Legea nr. 571/2003 privind Codul Fiscal, cu modificarile ulterioare, prevede la art. 11 alin. 1 ca „la stabilirea sumei unui impozit sau a unei taxe in intelesul prezentului cod, autoritatile fiscale pot sa nu ia in considerare o tranzactie care nu are un scop economic sau pot reincadra forma unei tranzactii pentru a reflecta continutul economic al tranzactiei”;
-din punct de vedere al B.N.R., in masura in care operatiunea are caracter ocazional si nu are ca sursa fonduri rambursabile atrase de la public, ea poate fi realizata in mod liber, nefiind supusa niciunor prevederi speciale;
-imprumutul in afara creditului bancar are ca temei prevederile art. 100 din Titlul VI – Regimul juridic al garantiilor reale mobiliare din Legea nr. 99/1999. Astfel, orice persoana poate vinde pe credit sau poate acorda imprumuturi daca nu primeste depozite;
– avand in vedere ca asociatul nu constituie depozite cu scopul acordarii de imprumuturi, operatiunea este admisa implicit si de legea bancara. Aceasta, de altfel, nu instituie restrictii exprese in acest sens, ci interzice activitatea de atragere de depozite.
Autorul articolului : Sergiu Cobirzan, expert contabil si auditor financiar.
Click aici pentru profilul de Linkedin al autorului.
Conform art. 221 şi art. 230 lit. u) din Legea nr. 71/2011 la data intrării în vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil (1 octombrie 2011), titlul VI “Regimul juridic al garanţiilor reale mobiliare” se abrogă.
Potrivit art. 2158 alin. (2) din Codul civil, atunci când o persoană acordă un împrumut fără a o face cu titlu profesional, nu îi sunt aplicabile dispoziţiile legale privind instituţiile de credit şi instituţiile financiare nebancare.
Referitor la obiectul de activitate al unei societăţi, la art. 7 lit. c) şi art. 8 lit. c) din Legea nr. 31/1990 se dispune că actul constitutiv al societăţii trebuie să cuprindă obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale.
Potrivit art. 21 lit. h) din Legea nr. 26/1990, în registrul comerţului se vor înregistra menţiuni referitoare la orice modificare privitoare la actele, faptele şi menţiunile înregistrate şi conform art. 22 alin. (1) din aceeaşi lege, comerciantul are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor prevăzute la art. 21, în cel mult 15 zile de la data actelor şi faptelor supuse obligaţiei de înregistrare.
Faţă de aceste prevederi legale, în situaţia în care o societate comercială a efectuat o activitate care nu a fost înregistrată în obiectul de activitate, are obligaţia să solicite înregistrarea în registrul comerţului a menţiunilor privind această activitate.
Potrivit art. 44 alin. (1) din Legea nr. 26/1990, dacă nu respectă dispoziţiile legii şi termenele prevăzute, comercianţii care trebuie să ceară înscrierea unei menţiuni vor fi obligaţi, prin încheiere pronunţată de judecătorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 50 lei la 500 lei, dacă fapta nu constituie infracţiune.
De asemenea, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr.12/1990, constituie activitate comercială ilicită şi atrage răspunderea contravenţională sau penală, după caz, faţă de cei care le-au săvârşit, efectuarea de acte sau fapte de comerţ de natura celor prevăzute în Codul comercial sau în alte legi, fără îndeplinirea condiţiilor stabilite prin lege.